Era un timp cand tu erai singura mea rana. Am purtat multe lupte iar acum, acum port doar cicatricea unui timp cand tu erai imparat peste regatul sufletului meu. Pentru mine ai murit si tot ce-a mai ramas din tine, e urma unui zbor de albatros in albastrul vast si nepatat al cerului.
Astazi esti mort si dese ori ma uit sa vad daca in urma ta a ramas intiparita amintirea unui vis ce a murit inainte sa poata fi trait.
Oricat mi-ar veni de greu, e asa... daca asezi lucrurile limpede, al doilea vis poate fi mai pretios decat primul... Da... mi-am spus ca ai murit si m-am mirat ca nu am plans.
Ai murit si viata mea abia incepe.